clocotitor

română

Etimologie

Din a clocoti + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /klo.ko.ti'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului clocotitor
	Singular	Plural
Masculin	clocotitor	clocotitori
Feminin	clocotitoare	clocotitoare
Neutru	clocotitor	clocotitoare

1. (despre lichide sau materii lichefiate) care clocotește; fierbinte.
2. (despre mase de apă) agitat și zgomotos.
3. (fig.) (despre sentimente, pasiuni, gânduri) aprins, gata să se dezlănțuie.
4. (fig.) răsunător, zgomotos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online