clorura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză chlorurer.

Pronunție

  • AFI: /klo.ru'ra/


Verb


Conjugarea verbului
clorura
Infinitiv a clorura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clorurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clorureze
Participiu clorurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a efectua o clorurare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe