clorura

română

Etimologie

Din franceză chlorurer.

Pronunție

• AFI: /klo.ru'ra/

Verb

Conjugarea verbului clorura
Infinitiv	a clorura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clorurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clorureze
Participiu	clorurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a efectua o clorurare.

Cuvinte derivate

• clorurare
• clorurat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruralo

Referințe

• DEX '98 via DEX online