clorurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a clorura.

Pronunție

  • AFI: /klo.ru'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
clorurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clorurare clorurări
Articulat clorurarea clorurările
Genitiv-Dativ clorurării clorurărilor
Vocativ clorurare clorurărilor
  1. reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic.


Traduceri

Referințe