cobur

română

Etimologie

Din turcă kubur. Confer ucraineană, bulgară кобур (kobur).

Pronunție

• AFI: /koˈbur/

Substantiv

Declinarea substantivului cobur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cobur	coburi
Articulat	coburul	coburii
Genitiv-Dativ	coburului	coburilor
Vocativ	coburule	coburilor

1. (pop.) toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• burco
• curbo

Referințe

• DEX '98 via DEX online