cocher

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din engleză (wood)cocker, franceză cocker.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cocher
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocher cocheri
Articulat cocherul cocherii
Dativ-Genitiv cocherului cocherilor
Vocativ cocherule cocherilor
  1. rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.


Traduceri

Referințe