cochetărie
Etimologie
Din franceză coquetterie.
Pronunție
- AFI: /ko.ke.tə'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului cochetărie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cochetărie | cochetării |
| Articulat | cochetăria | cochetăriile |
| Genitiv-Dativ | cochetăriei | cochetăriilor |
| Vocativ | cochetărie | cochetăriilor |
- purtare, atitudine, mod de a se îmbraca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online