placă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză plaque.

Pronunție

  • AFI: /'pla.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
placă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ placă plăci
Articulat placa plăcile
Genitiv-Dativ plăcii plăcilor
Vocativ placă plăcilor
  1. (de obicei urmat de determinări care indică materia) bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
  2. disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
  3. (înv.) tăbliță de ardezie pe care învățauscrie școlarii începători.
  4. (tipogr.) foaie de metal pe care se imprimă literele.
  5. (med.) proteză dentară mobilă.
    Placă dentară.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe