codicil
Etimologie
Din franceză codicille < latină codicillus.
Pronunție
- AFI: /ko.di'ʧil/
Substantiv
| Declinarea substantivului codicil | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | codicil | codicile |
| Articulat | codicilul | codicilele |
| Genitiv-Dativ | codicilului | codicilelor |
| Vocativ | codicilule | codicilelor |
- act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online