codicil

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză codicille < latină codicillus.

Pronunție

  • AFI: /ko.di'ʧil/


Substantiv


Declinarea substantivului
codicil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ codicil codicile
Articulat codicilul codicilele
Genitiv-Dativ codicilului codicilelor
Vocativ codicilule codicilelor
  1. act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament.


Traduceri

Referințe