testament
română
Etimologie
Din latină testamentum, franceză testament.
Pronunție
- AFI: /tes.taˈment/
Substantiv
| Declinarea substantivului testament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | testament | testamente |
| Articulat | testamentul | testamentele |
| Genitiv-Dativ | testamentului | testamentelor |
| Vocativ | testamentule | testamentelor |
- act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online