coerciție
Etimologie
Din franceză coercition.
Pronunție
- AFI: /ko.er'ʧi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului coerciție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coerciție | invariabil |
| Articulat | coerciția | invariabil |
| Genitiv-Dativ | coerciției | invariabil |
| Vocativ | coerciție | invariabil |
- (livr.) măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online