constrângere

română

Etimologie

Din a constrânge.

Pronunție

• AFI: /kon'strɨn.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului constrângere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	constrângere	constrângeri
Articulat	constrângerea	constrângerile
Genitiv-Dativ	constrângerii	constrângerilor
Vocativ	constrângere	constrângerilor

1. acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare.
2. asprime, rigoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online