îndeplini

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + deplin.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.de.pli'ni/


Verb


Conjugarea verbului
îndeplini
Infinitiv a îndeplini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndeplinesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndeplinească
Participiu îndeplinit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit.
    Și-a îndeplinit misiunea.
    I-a îndeplinit toate capriciile.
    I-a îndeplinit dorința.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe