obligație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză obligation < latină obligatio, obligationis.

Pronunție

  • AFI: /o.bli'ga.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
obligație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obligație obligații
Articulat obligația obligațiile
Genitiv-Dativ obligației obligațiilor
Vocativ obligație obligațiilor
  1. datorie, sarcină, îndatorire.
  2. raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
  3. hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă.


Traduceri

Anagrame

Referințe