coexista

română

Etimologie

Din franceză coexister.

Pronunție

• AFI: /ko.eg.zisˈta/

Verb

Conjugarea verbului coexista
Infinitiv	a coexista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	coexist
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coexiste
Participiu	coexistat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online