exista

Vezi și : există

română

Etimologie

Din franceză exister < latină existere.

Pronunție

• AFI: /eg.zisˈta/

Verb

Conjugarea verbului exista
Infinitiv	a exista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	exist
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să existe
Participiu	existat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se afla în realitate; a fi; a ființa.
2. (despre ființe) a se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui.

Sinonime

• afla, avea, trăi, dăinui, data, consta

Cuvinte derivate

• existare
• preexista

Traduceri

a ființa

catalană: existir (català) chineză: 存在 (cúnzài) (中文) engleză: exist (English) esperanto: ekzisti (Esperanto) finlandeză: olla (suomi), olla olemassa (suomi) franceză: exister (français) germană: bestehen (Deutsch), existieren (Deutsch) greacă: υπάρχω (Ελληνικά) italiană: esistere (italiano) japoneză: 存在 (sonzaí) (日本語)

latină: existere (Latina) maghiară: lenni (magyar), létezni (magyar) norvegiană: eksistere (norsk) neerlandeză: bestaan (Nederlands) poloneză: istnieć (polski), egzystować (polski) portugheză: existir (português) rusă: существовать (sushchestvovat') (русский) spaniolă: existir (español) suedeză: existera (svenska), finnas (svenska) turcă: varoluş (Türkçe)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect indicativ pentru exista

Referințe

• DEX online