coeziune
română
Etimologie
Din franceză cohésion.
Pronunție
- AFI: /ko.e.ziˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului coeziune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coeziune | coeziuni |
| Articulat | coeziunea | coeziunile |
| Genitiv-Dativ | coeziunii | coeziunilor |
| Vocativ | coeziune | coeziunilor |
- proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor.
- (fig.) legătură internă strânsă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online