menține

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză maintenir (după ține). Confer italiană mantenere.

Pronunție

  • AFI: /men'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) menține
Infinitiv a (se) menține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mențin, mențiu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mențină, menție
Participiu menținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a facedureze.
    A menținut legăturile de prietenie cu cineva.
  2. (v.refl.) a continuaexiste sub același aspect, a rămâne neschimbat.
    Amintirea lui se menține până astăzi.
  3. (rar) a întreține o familie, o persoană etc.
  4. (franțuzism, rar) a afirma, a susține ceva cu tărie.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe