coleretă

română

Etimologie

Din franceză collerette.

Pronunție

• AFI: /ko.le're.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului coleretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coleretă	colerete
Articulat	colereta	coleretele
Genitiv-Dativ	coleretei	coleretelor
Vocativ	coleretă	coleretelor

1. guleraș din țesătură fină sau din dantelă (încrețit sau plisat).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carotele
• coartele
• corelate
• croatele

Referințe

• DEX '98 via DEX online