carotă
Etimologie
Din franceză carotte.
Pronunție
- AFI: /ka'ro.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului carotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carotă | carote |
| Articulat | carota | carotele |
| Genitiv-Dativ | carotei | carotelor |
| Vocativ | carotă | carotelor |
- varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică.
- probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator.
- (fig.) (rar) înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie.
- (la jocul de biliard) poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online