fină

română

Etimologie

Din fin.

Pronunție

• AFI: /'fi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului fină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fină	fine
Articulat	fina	finele
Genitiv-Dativ	finei	finelor
Vocativ	fino	finelor

1. persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afin
• fain

Referințe

• DEX '98 via DEX online