fină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din fin.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fină fine
Articulat fina finele
Genitiv-Dativ finei finelor
Vocativ fino finelor
  1. persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie).


Traduceri

Anagrame

Referințe