colleague

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza medie collegue, care provine din latină collega („un partener în birou”); compus din com- + legare (= lex).

Pronunție

• AFI: /'kɒlig/

Substantiv

colleague, pl. colleagues

1. coleg, asociat

   I'll have to ask my colleague and get back to you on that.

Sinonime

• coworker, workmate, associate

Cuvinte apropiate

• collegial
• collegiate

Paronime

• college
• collage

Vezi și

• boss
• CEO
• worker

Verb

Conjugarea verbului to colleague
Infinitiv	to colleague
Prezent simplu pers. 3 sg.	colleagues
Trecut simplu	colleagued
Participiu trecut	colleagued
Participiu prezent	colleaguing

1. a se asocia (cu)

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary