colligatum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină colligatum.

Pronunție

  • AFI: /kol.liˈga.tum/


Substantiv


Declinarea substantivului
colligatum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colligatum invariabil
Articulat colligatumul invariabil
Genitiv-Dativ colligatumului invariabil
Vocativ colligatumule invariabil
  1. volum alcătuit din două sau mai multe lucrări diferite legate împreună.


Traduceri

Referințe