colnicel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din colnic + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /kol.ni'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
colnicel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colnicel colnicele
Articulat colnicelul colnicelele
Genitiv-Dativ colnicelului colnicelelor
Vocativ colnicelule colnicelelor
  1. (pop.) diminutiv al lui colnic.


Traduceri

Referințe