colnic
română
Etimologie
Din bulgară колник (kolnik), sârbo-croată kolnik („drum de țară), drum de care” < cola („car”), la fel cum latină carraria („cărare”) < carrum („car”) (Scriban, DEX, MDA).
Pronunție
- AFI: /kolˈnik/
Substantiv
| Declinarea substantivului colnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colnic | colnice |
| Articulat | colnicul | colnicele |
| Genitiv-Dativ | colnicului | colnicelor |
| Vocativ | colnicule | colnicelor |
- colină.
- drum îngust care trece peste un deal sau prin pădure.
- loc mic, în pădure, lipsit de arbori; luminiș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online