coluviu
română
Etimologie
Din franceză colluvium.
Pronunție
- AFI: /koˈlu.vju/
Substantiv
| Declinarea substantivului coluviu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coluviu | coluvii |
| Articulat | coluviul | coluviile |
| Genitiv-Dativ | coluviului | coluviilor |
| Vocativ | coluviule | coluviilor |
- material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online