coluziune
Etimologie
Din franceză collusion < latină collusio, collusionis.
Pronunție
- AFI: /ko.lu.ziˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului coluziune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coluziune | coluziuni |
| Articulat | coluziunea | coluziunile |
| Genitiv-Dativ | coluziunii | coluziunilor |
| Vocativ | coluziune | coluziunilor |
- (rar) înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online