combinagiu

română

Etimologie

Din a combina + sufixul -giu.

Pronunție

• AFI: /kom.bi.naˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului combinagiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combinagiu	combinagii
Articulat	combinagiul	combinagiii
Genitiv-Dativ	combinagiului	combinagiilor
Vocativ	combinagiule	combinagiilor

1. (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online