Sari la conținut

combinagiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a combina + sufixul -giu.

Pronunție

  • AFI: /kom.bi.naˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
combinagiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinagiu combinagii
Articulat combinagiul combinagiii
Genitiv-Dativ combinagiului combinagiilor
Vocativ combinagiule combinagiilor
  1. (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).


Traduceri

Referințe