combinagiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a combina + sufixul -giu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
combinagiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinagiu combinagii
Articulat combinagiul combinagiii
Genitiv-Dativ combinagiului combinagiilor
Vocativ combinagiule combinagiilor
  1. (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).


Traduceri

Referințe