complăcere
română
Etimologie
Din a (se) complăcea.
Pronunție
- AFI: /kom.plə'ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului complăcere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complăcere | complăceri |
| Articulat | complăcerea | complăcerile |
| Genitiv-Dativ | complăcerii | complăcerilor |
| Vocativ | complăcere | complăcerilor |
- (înv.) amabilitate, complezență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online