complăcea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din con- + a plăcea (după franceză complaire).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) complăcea
Infinitiv a (se) complăcea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) complac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) complacă
Participiu complăcut
Conjugare II
  1. (v.refl.) a găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe