complexiune
română
Etimologie
Din franceză complexion.
Pronunție
- AFI: /kom.plek.siˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului complexiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | complexiune | complexiuni |
| Articulat | complexiunea | complexiunile |
| Genitiv-Dativ | complexiunii | complexiunilor |
| Vocativ | complexiune | complexiunilor |
- (rar) totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online