trăsătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din tras + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /trə.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trăsătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trăsătură trăsături
Articulat trăsătura trăsăturile
Dativ-Genitiv trăsăturii trăsăturilor
Vocativ trăsătură trăsăturilor
  1. linie caracteristică a feței unei persoane.
  2. aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
  3. aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci.
  4. linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri


Traduceri

Referințe