compulsa

română

Etimologie

Din franceză compulser < latină compulsare.

Pronunție

• AFI: /kom.pul'sa/

Verb

Conjugarea verbului compulsa
Infinitiv	a compulsa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	compulsez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să compulseze
Participiu	compulsat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (înv.) a cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații.

Cuvinte derivate

• compulsare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• compasul

Referințe

• DEX '98 via DEX online