Sari la conținut

compulsa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză compulser < latină compulsare.

Pronunție

  • AFI: /kom.pul'sa/


Verb


Conjugarea verbului
compulsa
Infinitiv a compulsa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
compulsez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să compulseze
Participiu compulsat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe