concomitent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză concomitant.

Pronunție

  • AFI: /kon.ko.mi'tent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
concomitent
Singular Plural
Masculin concomitent concomitenți
Feminin concomitentă concomitente
Neutru concomitent concomitente
  1. care se petrece în același timp (cu altceva); simultan.


Traduceri

Referințe