simultan

română

Variante

• simultaneu

Etimologie

Din germană simultan, franceză simultané < latină simultaneus.

Pronunție

• AFI: /si.mul'tan/

Adjectiv

Declinarea adjectivului simultan
	Singular	Plural
Masculin	simultan	simultani
Feminin	simultană	simultane
Neutru	simultan	simultane

1. (despre acțiuni, fenomene și evenimente) care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent.

Traduceri

Traduceri

cehă: současný (čeština) engleză: simultaneous (English) franceză: simultané (français) germană: simultan (Deutsch)

italiană: simultaneo (italiano) maghiară: egyidejű (magyar) portugheză: simultâneo (português) spaniolă: simultáneo (español)

Substantiv

Declinarea substantivului simultan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	simultan	simultane
Articulat	simultanul	simultanele
Genitiv-Dativ	simultanului	simultanelor
Vocativ	simultanule	simultanelor

1. demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• insultam

Referințe

• DEX '98 via DEX online