concreționa

română

Etimologie

Din franceză concrétionner.

Pronunție

• AFI: /kon.kre.ʦi.oˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) concreționa
Infinitiv	a (se) concreționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) concreționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) concreționeze
Participiu	concreționat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a suferi procesul de concreționare.

Cuvinte derivate

• concreționare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online