concreționare
Etimologie
Din a (se) concreționa.
Pronunție
- AFI: /kon.kre.ʦi.oˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului concreționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concreționare | concreționări |
| Articulat | concreționarea | concreționările |
| Genitiv-Dativ | concreționării | concreționărilor |
| Vocativ | concreționare | concreționărilor |
- operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid.
- formare a concrețiunilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online