condicar

română

Etimologie

Din condică + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kon.di'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului condicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condicar	condicari
Articulat	condicarul	condicarii
Genitiv-Dativ	condicarului	condicarilor
Vocativ	condicarule	condicarilor

1. (înv.) persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar.

Cuvinte derivate

• condicăreasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• draconic

Referințe

• DEX '98 via DEX online