conduită

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză conduite.

Pronunție

  • AFI: /kon.du'i.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
conduită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conduită conduite
Articulat conduita conduitele
Dativ-Genitiv conduitei conduitelor
Vocativ conduită conduitelor
  1. fel de a se purta, comportare; manieră.
  2. comportament.


Traduceri

Referințe