conduplicație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză conduplication.

Pronunție

  • AFI: /kon.du.pli'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
conduplicație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conduplicație conduplicații
Articulat conduplicația conduplicațiile
Genitiv-Dativ conduplicației conduplicațiilor
Vocativ conduplicație conduplicațiilor
  1. (bot.) stare a unui organ conduplicat.
  2. (ret.) repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe