repetiție

română

Etimologie

Din franceză répétition.

Pronunție

• AFI: /re.pe'ti.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului repetiție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repetiție	repetiții
Articulat	repetiția	repetițiile
Genitiv-Dativ	repetiției	repetițiilor
Vocativ	repetiție	repetițiilor

1. repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc.
2. exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice.
3. reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
4. procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee.

Cuvinte compuse

• armă cu repetiție
• repetiție generală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online