conexare
română
Etimologie
Din a conexa.
Pronunție
- AFI: /kon.ekˈsa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conexare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conexare | conexări |
| Articulat | conexarea | conexările |
| Genitiv-Dativ | conexării | conexărilor |
| Vocativ | conexare | conexărilor |
- acțiunea de a conexa și rezultatul ei.
- (jur.) a uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online