confirmație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză confirmation.

Pronunție

  • AFI: /kon.fir'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
confirmație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confirmație confirmații
Articulat confirmația confirmațiile
Genitiv-Dativ confirmației confirmațiilor
Vocativ confirmație confirmațiilor
  1. (la catolici) ritual oficiat, de obicei, de episcop, menitîntărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez.


Traduceri

Referințe