har

română

Etimologie

Din slavă (veche) chari.

Pronunție

• AFI: /har/

Substantiv

Declinarea substantivului har
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	har	haruri
Articulat	harul	harurile
Genitiv-Dativ	harului	harurilor
Vocativ	harule	harurilor

1. (în religia creștină) dar, ajutor spiritual, grație divină acordată omului.
2. puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult.
3. calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; (p.ext.) talent, vocație, dar.
4. (înv.) dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită.

Expresii

• (cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului!

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online