confirmație

română

Etimologie

Din franceză confirmation.

Pronunție

• AFI: /kon.fir'ma.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului confirmație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confirmație	confirmații
Articulat	confirmația	confirmațiile
Genitiv-Dativ	confirmației	confirmațiilor
Vocativ	confirmație	confirmațiilor

1. (la catolici) ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online