confrate

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din con + frate (după franceză confrère).

Pronunție

  • AFI: /kon'fra.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
confrate
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confrate confrați
Articulat confratele confrații
Genitiv-Dativ confratelui confraților
Vocativ confrate confraților
  1. coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
  2. (înv.) tovarăș de conspirație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe