confrate

română

Etimologie

Din con + frate (după franceză confrère).

Pronunție

• AFI: /kon'fra.te/

Substantiv

Declinarea substantivului confrate
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confrate	confrați
Articulat	confratele	confrații
Genitiv-Dativ	confratelui	confraților
Vocativ	confrate	confraților

1. coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
2. (înv.) tovarăș de conspirație.

Cuvinte derivate

• confrățesc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online