tovarăș
Etimologie
Din ucraineană товариш (továryš), rusă товарищ (továrišč).
Pronunție
- AFI: /toˈva.rəʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului tovarăș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tovarăș | tovarăși |
| Articulat | tovarășul | tovarășii |
| Genitiv-Dativ | tovarășului | tovarășilor |
| Vocativ | tovarășule | tovarășilor |
- persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză.
- termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea.
- epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
- asociat, părtaș (într-o afacere).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online