conjecturare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a conjectura.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʒek.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conjecturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conjecturare conjecturări
Articulat conjecturarea conjecturările
Genitiv-Dativ conjecturării conjecturărilor
Vocativ conjecturare conjecturărilor
  1. acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe.


Traduceri

Referințe