Sari la conținut

conjuncții corelative

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din conjuncții + corelative.

Pronunție

  • AFI: /konˈʒunk.ʦiː ko.re.laˈti.ve/


Cuvânt compus

conjuncții corelative

  1. (și substantivat, f.) conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare.


Traduceri

Referințe