conlocuitor
română
Etimologie
Din a conlocui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /kon.lo.ku.i'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului conlocuitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | conlocuitor | conlocuitori |
| Feminin | conlocuitoare | conlocuitoare |
| Neutru | conlocuitor | conlocuitoare |
- care locuiește împreună cu altcineva.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului conlocuitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlocuitor | conlocuitori |
| Articulat | conlocuitorul | conlocuitorii |
| Genitiv-Dativ | conlocuitorului | conlocuitorilor |
| Vocativ | conlocuitorule | conlocuitorilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online