conovăț

română

Etimologie

Din rusă, ucraineană коновяз (konovjaz).

Pronunție

• AFI: /ko.no'vəʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului conovăț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conovăț	conovețe
Articulat	conovățul	conovețele
Genitiv-Dativ	conovățului	conovețelor
Vocativ	conovățule	conovețelor

1. funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online